Economia europeană a învățat pe propria piele importanța forței de muncă străine în menținerea echilibrului macroeconomic, mai ales după perioada pandemiei. Conform unei analize recente, aproape jumătate din noile locuri de muncă create în ultimii trei ani în Uniunea Europeană au fost ocupate de lucrători din afara blocului. Aceștia, deși reprezintă doar 9% din totalul forței de muncă, au jucat un rol esențial în absorbția șocurilor economice și în susținerea creșterii.
Fără aportul migranților, piețele muncii ar fi fost mult mai tensionate, iar performanța economică ar fi înregistrat valori semnificativ mai scăzute. Este ilustrativ faptul că țări precum Germania și Spania și-ar fi simțit mult mai puternic impactul crizelor energetice și inflaționiste fără contribuția acestora. În cazul Germaniei, de exemplu, produsul intern brut ar fi cu aproximativ 6% mai mic în absența muncii migranților.
În ciuda acestor beneficii incontestabile, presiunile politice și reacțiile populiste amenință să limiteze viitoarele fluxuri migratorii. Acest lucru ar putea periclita capacitatea europeană de a face față provocărilor demografice, precum îmbătrânirea populației și scăderea natalității.
Astfel, deși aportul lucrătorilor străini a fost vital pentru redresarea economică, viitorul acestui model rămâne nesigur din cauza factorilor politici și a tendințelor electorale care cer restricții. Reziliența economică a Europei va depinde, în mare măsură, de modul în care se va gestiona această tensiune între necesitățile economice și presiunile sociale.
