Etichetele aplicate pe produsele alimentare pot crea adesea confuzie. Termenii precum „de consumat până la”, „vândut până la”, „cel mai bine consumat înainte de” sau „ambalat la” nu au întotdeauna aceeași semnificație și, de multe ori, nu oferă o indicație clară privind siguranța alimentului. În realitate, majoritatea acestor date se referă la calitatea și prospețimea produsului, nu la momentul în care acesta ar putea deveni periculos.
Confuzia generată de aceste etichete are un cost semnificativ. Doar în Statele Unite, se estimează că aproximativ trei miliarde de kilograme de alimente sunt aruncate anual din cauza interpretării greșite a termenelor afișate pe ambalaje.
Sistemul de datare al produselor alimentare s-a dezvoltat fără o standardizare unitară. Fiecare producator stabilește propriile termene, bazându-se pe teste de calitate, simulări sau, uneori, pe practicile concurenței. Astfel, două produse similare pot avea date de expirare total diferite. Diferențele sunt accentuate și de variațiile legislative dintre state. De exemplu, în Montana, laptele trebuie să aibă o dată limită de 12 zile de la pasteurizare, în Pennsylvania se acceptă 17 zile, iar în New York nu există o reglementare specifică pentru produsele lactate. Situații asemănătoare se regăsesc și în cazul ouălor, fructelor de mare sau al produselor vândute direct de la producător.
Deși mulți consumatori suspectează că aceste date sunt doar o tactică de marketing, experții explică că ele reflectă, de fapt, un sistem complex și neuniform. Cu excepția unor categorii precum carnea și peștele crud, lactatele nepasteurizate, alimentele pentru copii sau preparatele expuse în magazine, majoritatea produselor rămân comestibile chiar și după data indicată pe ambalaj. Ouăle păstrate la frigider pot fi consumate în siguranță timp de trei până la cinci săptămâni, lactatele deschise pot fi păstrate între una și trei săptămâni, iar alimentele congelate își păstrează calitatea chiar și un an. Condimentele, conservele și uleiurile au, de regulă, o durată de viață foarte lungă.
Atenție îndeosebi la produsele perisabile, cum ar fi carnea. Data afișată pe etichetă nu oferă o garanție absolută, deoarece condițiile de depozitare acasă pot diferi. Frigiderele personale nu mențin întotdeauna temperatura optimă de sub 4°C. Specialiștii recomandă consumarea cărnii de pui în maximum una sau două zile, iar a celei de vită în patru sau cinci zile de la cumpărare.
În încercarea de a clarifica acest aspect, California va introduce, începând cu iulie anului viitor, doar două tipuri de etichete standardizate: „cel mai bine consumat până la” pentru calitate și „de consumat până la” pentru siguranță. La nivel național, se analizează propuneri legislative similare. Până atunci, etichetele vor rămâne surse de confuzie, iar cea mai bună recomandare pentru consumatori este să se bazeze pe simțul practic, să cunoască particularitile electrocasnicelor proprii și să evite aruncarea alimentelor care sunt încă sigure.
