Într-o lume tot mai imprevizibilă, buncărele subterane au devenit simbolul ultim al siguranței pentru cei care se tem de cele mai negre scenarii. Ron Hubbard, fondatorul Atlas Survival Shelters, a transformat frica într-o afacere miliardară, construind adăposturi antiatomice pentru o clientelă diversă, de la magnați internaționali la familii obișnuite.
Printre proiectele recente se numără un complex subteran de 3,9 milioane de dolari în București, destinat fraților Tate, cunoscuți pentru controversele legale în care sunt implicați. Structura, concepută ca un adăpost de lux, include zece dormitoare, spații de locuit separate și o sală de recreere cu bară de striptease. Hubbard îi descrie pe cei doi ca fiind „profesioniști și convinși”, deși unul dintre ei este caracterizat ca fiind „în lumea lui”.
De la super-avioane la buncăre subterane, obiectele de lux au căpătat o nouă dimensiune. Hubbard afirmă că nu vinde doar un produs, ci un sentiment: supraviețuire, siguranță și exclusivitate. Adăposturile sale, construite în Texas, sunt echipate cu sisteme de filtrare împotriva radiațiilor nucleare, biologice și chimice, uși rezistente la explozii și surse alternative de energie.
Clientela sa variază de la celebrități și magnați internaționali la americani obișnuiți, preocupați de posibile catastrofe globale. Mulți apelează la împrumuturi pentru a-și finanța achizițiile, văzând aceste structuri ca o investiție în siguranța viitorului.
Hubbard, care și-a început cariera ca designer și fabricant de oțel, a beneficiat de creșterea tensiunilor globale – de la pandemie la conflicte militare – pentru a-și extinde afacerea. El estimează că 99% dintre clienții săi americani sunt conservatori, preocupați de imigrație, război nuclear sau instabilitate socială.
Pe lângă proiecte pe Pământ, Hubbard visează la expansiunea afacerii sale în spațiu, imaginându-și buncăre construite pe Marte, unde condițiile de la suprafață sunt ostile.
Și în timp ce el vede un viitor prosper pentru industria adăposturilor, mulți alții continuă să se întrebe dacă aceste investiții sunt o reacție justificată la pericolele lumii moderne sau pur și simplu o expresie a unei anxietăți colective.
