O campanie arheologică de amploare se desfășoară în prezent în situl de la Noviodunum, cu scopul de a dezvălui și valorifica trecutul uneia dintre cele mai semnificative fortificații dunărene. Cercetătorii abordează o metodologie interdisciplinară, concentrându-se pe relația dintre cetate, așezările civile din preajmă și zonele înconjurătoare. De asemenea, sunt investigate segmente ale incintei sudice și structurile interioare, precum și necropolele, căile de acces și legăturile cu zonele locuite.
În cadrul acestei campanii, o echipă de specialiști și studenți de la Universitatea Zhejiang din Hangzhou, China, condusă de expertul în arheobotanică Ting An, a activat alături de arheologii români timp de aproape două săptămâni. Lucrările s-au concentrat pe analiza unor probe de sol prelevate din zonele Turnul de Colț și Așezarea civilă Sud, urmărind să identifice urme ale cultivării meiului în epoci istorice.
Specialiștii susțin că meiul, originar din nordul Chinei acum circa 10.000 de ani, a pătruns pe teritoriul României încă din mileniul II î.Hr., fiind cultivat continuu de-a lungul timpului. Cercetările de la Noviodunum și din alte situri românești urmăresc să clarifice modul în care acest proces a influențat schimbările demografice, culturale și climatice din ultimii patru milenii.
Colaborarea dintre instituțiile române și Universitatea Zhejiang va continua în următorii ani, având ca obiectiv documentarea istoricului cultivării meiului de la preistorie până în evul mediu. Acest demers va aduce lumină asupra practicilor agricole antice și a schimburilor culturale dintre Europa și Asia, cu rădăcini care se pot întinde până în neolitic.
Noviodunum, așezat pe un promontoriu de pe malul drept al Dunării, și-a construit importanța istorică datorită poziției sale strategice, care a permis controlul navigației și al drumurilor comerciale dintre Dobrogea, Basarabia și spațiile nord-pontice.
