Descoperit în 1936 în mormântul unui demnitar egiptean din necropola Saqqara, Discul lui Sabu continuă să intrigueze specialiștii cu forma sa neobișnuită, asemănătoare unui capac de roată sau unei elice. Artefactul, sculptat dintr-o rocă sedimentară fragilă, datează din perioada Primei Dinastii (3100-2900 î.Hr.) și a fost reconstituit după ce a fost găsit fracturat.
Vasul, cu un diametru de 61 de centimetri și o înălțime de 10 centimetri, se distinge prin prezența a trei aripi subțiri și curbate, sculptate pe marginea sa. Această configurație unică a generat numeroase ipoteze privind funcționalitatea obiectului. De la componente ale unor dispozitive hidraulice până la elemente ce amintesc de tehnologii avansate, teoriile variază semnificativ.
Printre explicațiile recente se numără utilizarea sa ca vas pentru prepararea berii sau ca lampă ritualistică. Experimentele cu replici create prin imprimare 3D au demonstrat că obiectul posedă proprietăți aerodinamice, însă structura sa fragilă indică faptul că nu era folosit în activități zilnice.
Majoritatea cercetătorilor consideră că discul avea probabil o funcție ceremonială sau era destinat păstrării unor substanțe, similar altor vase din epocă. Poziția sa centrală în camera mortuară, lângă sarcofag, susține ipoteza unui rol ritualistic.
Discul lui Sabu rămâne unul dintre artefactele cele enigmatice ale Egiptului antic, continuând să stimuleze dezbateri și speculații în rândul istoricilor și arheologilor.
