Oamenii de știință au identificat unele dintre cele mai vechi forme cunoscute de mumificare, practicate cu peste 10.000 de ani în urmă în regiunile din China și Asia de Sud-Est. Aceste ritualuri, care implicau uscarea cadavrelor prin expunere la fum, preced cu mult timp cele ale egiptenilor antici.
Spre deosebire de mumifiile egiptene, care au aproximativ 4500 de ani, sau de cele din Chile, conservate natural datorită climatului arid, rămășițele găsite în zone tropicale umide indică o metodă intenționată de prelucrare a trupurilor. Cercetătorii au analizat schelete descoperite în mai multe țări, printre care Vietnam, Filipine, Thailanda și Indonezia, observând urme de arsuri care nu corespund practicilor obișnuite de incinerare.
Studiile au demonstrat că oasele nu au fost supuse unor temperaturi extreme, ceea ce confirmă ipoteza că respectivele comunități foloseau tehnici sofisticate de conservare. Procesul implica probabil legarea strânsă a corpului și amplasarea acestuia deasupra unui foc constant, unele practicându-se timp de luni de zile.
Această metodă nu doar că asigura păstrarea fizică a defuncților, ci avea și profunde implicații spirituale și culturale. Se credea că spiritul răposatului putea circula liber în timpul zilei și se întorcea noaptea în trupul păstrat.
Expertul care a condus cercetările a menționat că descoperirile ilustrează o dorință universală și profund umană de a păstra legătura cu cei plecați, demonstrând că aceste tradiții au rădăcini mult mai adânci decât se estimase anterior.
