În sistemul penitenciar cubanez, aproximativ 60.000 de deținuți, inclusiv persoane cu statut de opozanți politici, sunt obligați să efectueze muncă forțată în condiții extreme. Aceștia lucrează în unități de detenție, centre de reeducare și ferme, producând bunuri atât pentru piața internă, cât și pentru export.
Sarcinile impuse variază de la lucrări agricole și construcții până la activități cu risc ridicat, cum ar fi producția de cărbune și prelucrarea tutunului. Mulți dintre deținuți raportează lipsa echipamentelor de protecție, acces limitat la apă potabilă și condiții de trai degradante. Unele mărturii indică programe de lucru extenuante, care depășesc 15 ore pe zi, cu compensații financiare nesemnificative.
Exporturile cubaneze de cărbune și trabucuri, produse în mare măsură cu ajutorul acestei forțe de muncă penale, au ca destinație principală țări europene, printre care Spania, Italia, Portugalia, Grecia și Turcia. Marjele de profit semnificative aduc beneficii economice substaniale atât statului cubanez, cât și partenerilor comerciali externi.
Un regulament european adoptat recent, care interzice comercializarea produselor realizate prin muncă forțată, urmează să intre în vigoare peste doi ani. Până atunci, continuă aprovizionarea din surse care utilizează acest tip de exploatare. Organizațiile de apărare a drepturilor omului solicită măsuri immediate pentru combaterea acestor practici și suspendarea acordurilor comerciale cu Havana atâta timp cât sunt încălcate standardele internaționale.
