Liderii europeni se pregătesc pentru un summit crucial, miercuri, la Copenhaga, iar președintele Consiliului European, António Costa, intensifică eforturile diplomatice pentru a dezrugi încurcăturile legate de aderarea Ucrainei și Moldovei la Uniunea Europeană. Această inițiativă vine în ciuda opoziției dure din partea Ungariei, care folosește dreptul de veto pentru a bloca procesul de apropiere al țărilor. Premierul ungar, Viktor Orbán, susține că reformele ucrainene sunt incomplete și critică problemele legate de minoritatea maghiară din vestul Ucrainei.
Pentru a învinge acest obstacol, Costa propune o restructurare a modului de deschidere a negocierilor de aderare. Conform surselor diplomatice, ideea este ca „capitolele de negociere” să fie deschise cu majoritate calificată, nu prin unanimitate, însă închiderea acestor capitole ar rămâne condiționată de acordul tuturor statelor. Acest lucru ar permite Ucrainei și Moldovei să înceapă reformele necesare chiar dacă unii state membre sunt împotrivă.
Totuși, în spatele acestor eforturi diplomatice rămâne o întrebare esențială: cât de pregătită este Uniunea Europeană să accepte noi membri într-un context geopolitic instabil? Dreptul de veto rămâne un obstacol major. Un grup de 11 state membre a cerut președinției belgiene să adopte cadrele de negociere pentru aderarea Ucrainei și Moldovei, iar Consiliul European a votat oficial începerea negocierilor.
În această perioadă, presiunile asupra armatei ucrainene cresc. Comisara europeană pentru extindere, Marta Kos, susține că Ucraina și-a îndeplinit obligațiile, dar în același timp, critică ineficiența militarului ucrainean, care nu reușește să echilibreze necesitățile de securitate cu cele sociale. Această situație a dus la o creștere a tensiunilor interne și la îndoieli privind capacitatea țării de a susține un proces de integrare europeană durabil.
La fel, într-o altă perspectivă, reprezentanții Consiliului European au subliniat că Uniunea trebuie să fie gata să își asume responsabilitatea deciziei privind extindere, fără a permite blocarea de către state minoritare. Deși aceste inițiative ar putea transforma calea spre integrare, ele nu rezolvă problema esențială: lipsa unei strategii clare pentru gestionarea conflictelor interne și a presiunilor externe asupra armatei ucrainene.
