Vineri, Alaska va fi scena unui summit de importanță istorică între președinții SUA și Rusiei. Acest stat nordic, însă, poartă încă amprenta unei trecuturi îndepărtate, când teritoriul se afla sub stăpânirea Moscovei.
Exploratorul Vitus Bering a deschis calea către Alaska în secolul al XVIII-lea, descoperind strâmtoarea care-i poartă astăzi numele. Expediția sa, finanțată de ruși, a dus la stabilirea unor așezări și la exploatarea resurselor de blănuri prețioase. Compania Ruso-Americană, înființată la sfârșitul veacului, a administrat aceste interese economice.
Însă bogățiile naturale s-au diminuat, iar în 1867, Imperiul Rus a cedat Alaska Statelor Unite pentru suma de 7,2 milioane de dolari. Mulți au privit cu scepticism achiziția, dar teritoriul și-a găsit în cele din urmă locul pe harta americană, devenind stat abia în 1959.
Moștenirea rusă rămâne vizibilă mai ales prin prezența Bisericii Ortodoxe. Peste treizeci de lăcașe de cult, unele cu arhitectură distinctivă, punctează zonele de coastă. Eparhia din Alaska se mândrește cu vechimea sa, deținând și un seminar teologic.
Deși un dialect cu influențe rusești a persistat în unele comunități, acesta a dispărut aproape în întregime. Totuși, în Peninsula Kenai, o comunitate de „Vechi Credincioși” păstrează vie limba, predând-o la o școală locală.
Din punct de vedere geografic, proximitatea dintre Alaska și Rusia este incontestabilă. În strâmtoarea Bering, insulele Diomede aduc cele două țări la doar câțiva kilometri distanță. De-a lungul timpului, forțele americane au raportat numeroase incidente cu aeronave rusești în zonă. Cu toate acestea, pretențiile teritoriale nu fac parte din agenda bilaterală, fapt subliniat ocazional de liderii celor două state.
