Economia europeană a înregistrat o evoluție pozitivă în ultimii ani, în ciuda șocurilor provocate de criza energetică și de inflația ridicată. Un factor esențial în menținerea acestei dinamici a fost aportul forței de muncă străine, care a compensat scăderea natalității și a asigurat o creștere economică constantă.
Potrivit unor analize, aproape jumătate din noile locuri de muncă create în Uniunea Europeană începând cu 2022 au fost ocupate de lucrători din țări terțe. Aceștia, deși reprezintă o proporție relativ mică din totalul forței de muncă, au contribuit semnificativ la menținerea activității economice și la reducerea presiunilor inflaționiste.
Fără acest aport, piețele muncii ar fi fost mult mai tensionate, iar creșterea economică ar fi fost substanțial mai redusă. Studii recente arată că, în unele state membre, produsul intern brut ar fi fost cu până la 6% mai mic în absența contribuției migranților.
În ciuda beneficiilor economice evidente, fenomenul migrației continuă să genereze dezbateri intense la nivel politic. Presiunile populiste și măsurile restrictive adoptate de unele guverne europene riscă să limiteze viitoarele fluxuri de muncă străină, afectând potențialul de creștere al economiei continentale.
Pe termen lung, Europa se confruntă cu provocări demografice semnificative, inclusiv cu îmbătrânirea populației și cu scăderea numărului de persoane active. În acest context, gestionarea migrației rămâne o problemă complexă, care necesită echilibru între necesitățile economice și considerentele sociale și politice.
