Președintele sirian Ahmed al-Sharaa se confruntă cu o criză profundă a autorității, după ce inițial a preluat puterea la Damasc cu sprijin extern și promisiuni de unitate națională. În scurt timp, însă, acțiunile regimului său au declanșat valuri de violență împotriva comunităților minoritare, destabilizând țara și provocând reacții neașteptate.
În loc să consolideze controlul asupra întregii Sirii, administrația lui Sharaa a trezit ostilitatea comunităților alawite, druze și kurde, care acum cer autonomie și descentralizare. Evenimentele sângeroase din regiunile acestora au condus la o coagulare a opoziției și la discuții despre o posibilă reorganizare federală a statului.
Conferința desfășurată recent în provincia Al-Hasakah a adus împreună reprezentanți ai minorităților etnice și religioase, care au cerut public recunoașteria unor regiuni autonome sub un guvern central slăbit. Această cerere a fost respinsă categoric de ministrul de externe sirian, dar presiunea internațională și tensiunile interne continuă să crească.
Factorii externi joacă, de asemenea, un rol semnificativ. Diverse state din regiune și-au exprimat îngrijorarea cu privire la stabilitatea Siriei, iar unele fac presiuni pentru menținerea unității statale, în timp ce alții susțin indirect cererile de autonomie.
În acest context, viabilitatea pe termen lung a regimului lui Sharaa este pusă la îndoială. Lipsa de încredere a minorităților, tensiunile etnice și presiunile geopolitice amenință să fragmenteze țara, transformând visul unității naționale într-un coșmar de diviziune și instabilitate.
