În Cuba, aproximativ 60.000 de deținuți, inclusiv persoane cu condamnări politice, sunt obligați să muncească în condiții extreme pentru a produce mărfuri destinate atât pieței interne, cât și exportului. Informațiile provin dintr-un raport recent care a analizat documente oficiale și mărturii ale foștilor prizonieri.
Studiul arată că deținuții sunt repartizați în 242 de unități penitenciare, unde sunt puși să efectueze sarcini precum agricultura, construcțiile, colectarea deșeurilor sau curățenia în instituții publice. Foștii deținuți descriu programe epuizante, hărțuiri și violențe, iar cei care refuză munca sunt izolați sau agresați fizic.
Printre cele mai dure activități se numără producția de cărbune din lemn de marabu, care a reprezentat al șaselea produs de export al Cubei în anul 2023. Țări precum Spania, Portugalia, Grecia, Italia și Turcia sunt printre principalele destinații. De asemenea, în închisorile cubaneze se fabrică trabucuri sub controlul statului, iar deținuții primesc plata simbolică de aproximativ 6 euro pe lună pentru schimburi de până la 15 ore.
Marjele de profit pentru aceste produse sunt semnificative, iar lanțurile de aprovizionare sunt intenționat opace, ceea ce face dificilă identificarea implicării muncii forțate. Organizații de apărare a drepturilor omului cer măsuri urgente, inclusiv embargouri țintite și suspendarea acordurilor comerciale cu Cuba până când practicile se schimbă.
Un regulament european adoptat recent, care interzice comercializarea produselor realizate prin muncă forțată, urmează să intre în vigoare până în 2025, iar statele membre au timp până în 2027 pentru a-l implementa. Între timp, situația în închisorile cubaneze rămâne critică.
