În anii ’90, o mișcare activistă denumită „Mișcarea de Eliberare a lui Barbie” a contestat, printr-o acțiune simbolică, stereotipurile de gen promovate de jucăria celebră. Astăzi, trei decenii mai târziu, numele „Barbie” a redevenit subiect de dezbatere publică, dar de data aceasta într-un context mult mai sumbru și tensionat.
În una dintre comunele din preajma Parisului, un grup de persoane cu vederi extremiste a forțat anularea proiecției filmului „Barbie”, invocând elemente din distribuție și mesaj considerate incompatibile cu valorile religioase. Autoritățile locale au cedat presiunilor, declanșând o serie de reacții virulente la nivel național.
Miniștri de rang înalt au denunțat acest act ca pe o încercare clară de a impune prin intimidare norme incompatibile cu legile și tradițiile statului francez. Au fost utilizate cuvinte precum „infiltrare” și „șantaj”, iar discuțiile au evoluat rapid către riscul unei imposiții treptate a unor standarde religioase străine de spiritul republican.
Primarul comunei afectate a încercat ulterior să reabiliteze proiecția, dar și-a direcționat criticile către opoziția politică, acuzând-o de exploatare electorală și de atitudini discriminatorii. El a respins acuzațiile de lașitate administrativă, invocând și alte crize internaționale ca justificare indirectă pentru decizia luată.
Această situație nu izolează. Ea se înscrie într-un șir de incidente din ultima vreme: de la magazine care practică segregarea pe criterii religioase, la atacuri violente împotriva femeilor care poartă haine considerate prea occidentale. Autoritățile și mass-media sesizează cu îngrijorare apariția unui fel de „poliție morală” informală, care își manifestă prezența în spațiile publice.
Experții vorbesc despre o strategie metodică de câștigare a terenului la nivel local, prin candidaturi și alianțe electorale care să permită promovarea unor agenda religioase sub acoperirea reprezentării democratice. Acest fenomen a fost semnalat și în rapoarte oficiale, care avertizează asupra riscului de fragmentare a spațiului public și a normelor sociale.
Este evident că presiunile asupra libertăților individuale și ale expresiei artistice devin tot mai pregnante. Societatea franceză, cunoscută pentru atașamentul său față de laicism și egalitate, se confruntă acum cu o provocare complexă și profundă: cum să-și protejeze valorile fundamentale fără a cădea în capcana intoleranței sau a polarizării.
Rămâne de văzut dacă vechia Europă mai are resursele morale și curajul necesare pentru a apăra ceea ce a definito drept esențial în construcția sa democratică.
