În inima Greciei de Vest, la poalele Munților Pindus, se întinde o regiune izolată și plină de farmec: Zagorohoria. Cele 46 de sate, construite din piatră și unite printr-o rețea veche de poteci, poduri și scări săpate în stâncă, oferă o călătorie în timp și natură. Acest sistem de drumuri, folosit încă din secolul al XV-lea, a fost recunoscut de UNESCO ca Patrimoniu Mondial în 2023.
Zagorohoria, numită uneori Zagori, înseamnă „satele din spatele muntelui”. Numele nu e întâmplător. Izolarea geografică a păstrat autenticitatea locului, iar drumurile asfaltate au sosit aici abia în anii 1970. Până atunci, locuitorii se deplasau pe potecile pavate cu piatră de râu, numite kalderimia, care leagă și astăzi comunitățile.
Drumețiile pe aceste trasee oferă o perspectivă unică asupra arhitecturii și ingeniozității omului. Casele din piatră se integrează perfect în peisaj, iar podurile arcuite, construite în secolul al XVIII-lea, rezistă încă testului timpului. Fiecare detaliu, de la canalele de scurgere a apei până la stâlpii în formă de V, a fost conceput cu grijă pentru a se adapta condițiilor naturale.
Regiunea găzduiește o biodiversitate impresionantă. Aproape o treime din speciile de plante din Grecia se găsesc aici, iar peisajul este dominat de păduri, canioane și pajiști pline de orhidee sălbatice. Cheile Vikos, supranumite uneori „Marele Canion al Greciei”, oferă priveliști spectaculoase și oportunități de explorare.
În ultimii ani, Zagorohoria a atras nu numai turiști, ci și experți internaționali interesați de arhitectura durabilă și adaptarea la climă. Casele vechi de secole, construite fără instrumente moderne, respectă principii de eficiență energetică surprinzătoare pentru vremea lor.
Astfel, acest colț de Grecie rămâne nu doar o destinație pitorească, ci și o lecție despre cum omul poate trăi în armonie cu natura.
